Drobul de sare a expirat!

aseară în taxi am primit o lecţie despre cum trebuie să fim prevăzători în orice situaţie. drept pt care, taximetristul în cauză avea un fel de suport din plastic cu bulbuci pe bord, pe care tronau 2 telefoane mobile, ţinute la vedere. da' să vedeţi din ce motiv: pt că dacă ar da muzica tare, nu le-ar mai auzi cum sună şi, muuult mai grav decât asta, nu ar mai auzi când se rupe cureaua de distribuţie a maşinii! şi ar mai da o dată sau de două ori la cheie, încercând să repornească motorul, şi atunci să vezi cum s-ar duce naibii tot motoru'! (da' că s-ar întâmpla să sune telefonul mobil şi el să trebuiască să vorbească în timp ce conduce, asta n-a evaluat ca risc).

Ca după vis

ieri dimineaţă m-am trezit şi-am scris ceva pe-o bucată de hârtie. azi dimineaţă m-am trezit şi-am văzut-o, am recitit-o şi doar am zâmbit :)
scrisesem asta:

       cu un pas (,) înainte (!)

n-am nici cea mai vagă idee ce visasem ... :)

Câteodată, prima impresie sau primul instinct nu-s bune

În taxi. Taximetristul vorbeşte la telefonul mobil, deaj din secundele anterioare urcării mele în taxi. Continuă să vorbească întreaga durată a cursei. Voce plăcută. Râs îngrozitor de suav şi seducător.
La un moment dat, din contrasens, la un semafor, apare o maşină de poliţie. Taximetristul spune interlocutorului/interlocutoarei (înclin să cred, după suavitatea vocii, că e o "ea"): "eu când văd poliţaii că vorbeşte la telefon în timp ce conduc, îmi zic: «da' ce, legea nu-i lege pentru toţi?»"... şi conversaţia continuă în acelaşi ton, până la coborârea mea (sau eu n-am mai fost atentă. deja nu mai reţin...)