Discuţie de saună

Fata 1: Cine le-a spus bărbaţilor că arată mai bine epilaţi?
Fata 2: Ai văzut? Unul era epilat pe mâini, dar nu şi pe picioare!
Fata 1: Înţeleg, dacă trebuie să meargă la un concurs, că e culturist! [fără legătură cu discuţia respectivă: "culturism" nu face parte din familia de cuvinte "cultură"] Atunci să se epileze pe piept şi pe picioare, că e o cerinţă specială. Dar ăştia sigur nu erau culturişti, la cum arătau! (râsete răutăcioase)
Eu: (mă amuz; cred că şi râd cu voce tare. Fata 1 se uită spre mine. Eu mă simt ca într-un episod de "Seinfeld" şi întreb:) Oare cum o fi fost în anii '60, când primele femei au început să se epileze? Lor cine le-o fi spus că arată mai bine aşa?
Fata 1: Nu ştiu, dar bărbaţii trebuie să fie virili! Sunt ca nişte fete, când sunt epilaţi. [virilitate=mult păr]
Fata 2: Nouă chiar nu ne plac! (vădit deranjată pentru că le luam apărarea "epilaţilor", se uită urât spre mine)
Fata 1: Înţeleg acolo "jos"... [nu mă pot abţine; râd şi mai evident]
Fata 2: (schimbă subiectul) Ai aflat ce a spus Andrei azi la lucru?
...
[apoi ies, amândouă deodată]

Sfânta treime

Că dacă nu-i carne (post ortodox fiind), atunci poate "prost să fii, noroc să ai!" şi pui de-un câştig la Loto. Iar dacă nu şi nu, atunci 'mniezău să te-odihnească (de sicriu tot tu tre' să te preocupi, însă).

Ciclicitate

În acelaşi loc în care în aprilie am început sezonul de căţărat de anul ăsta (după pauza anului trecut), acolo l-am şi încheiat duminica asta. În noiembrie adică.
Locul se află în stânga şi deasupra intrării în peştera Liliecilor din Cheile Caraşului (fiecare munte cred că are-o astfel de peşteră).

În primăvară tocmai înflorise liliacul :)

iar acum mai era încă o Nyţucă înflorită!













În aprilie, o furnică a poposit pe caşcavalul meu :)

iar acum o călugăriţă şi-a pândit şi vânat cina (unii-ar zice: "biata lăcustă!, eu aş zice doar "din ciclul Descopery"!)

În aprilie am mers cu coarda galbenă ;)

iar acum cu cea roz (din ciclul "prietenii ştiu de ce" spun asta!)











Diferenţe majore (sau excepţii de la regula ciclicităţii):
1. acum am avut Feng Shui! :))
[e numele dat de Adi unuia dintre trasee]

2. atunci a fost şi Goran cu noi

3. acum chiar toţi ne-am putut bucura de soare şi căldură :)

Cartea de dimineaţă

În loc de "cartea de pe noptieră", am găsit de dimineaţă pe capota maşinii "cartea de pe maşină". Cineva a lăsat-o acolo. Puştiul-Alex are un prieten imaginar, pe nume tot Alex, nu ştiu şi dacă tot 4 ani măsoară. Eu sigur n-am un astfel de prieten imaginar, care să-mi fi lăsat cartea pe maşină. Argument: e o ediţie din 956 (aşa scrie pe ea, fără niciun apostrof) şi aparţine Căminului Cultural din comuna Cărpiniş (sau aparţinea). Plus, mai are şi-o dedicaţie scrisă cu mâna unui bătrân (chiar şi la vremea aceea bătrân), care sună aşa:
6 I 965
Dacă timpul care trece
Te va face a mă uita
Totuşi lasă o lacrimă să cadă
Pe semnătura mia

(şi-aici urma semnătura omului, destul de complexă, recunosc)

Cu toate astea, nu e prietenul meu imaginar făptaşul, din simplul motiv că eu nu interacţionez decât cu cealaltă parte din mine, care nu e câtuşi de puţin imaginară.

PS: ah, cartea e I.A. Goncearov, Opere vol. I.