În loc de "cartea de pe noptieră", am găsit de dimineaţă pe capota maşinii "cartea de pe maşină". Cineva a lăsat-o acolo. Puştiul-Alex are un prieten imaginar, pe nume tot Alex, nu ştiu şi dacă tot 4 ani măsoară. Eu sigur n-am un astfel de prieten imaginar, care să-mi fi lăsat cartea pe maşină. Argument: e o ediţie din 956 (aşa scrie pe ea, fără niciun apostrof) şi aparţine Căminului Cultural din comuna Cărpiniş (sau aparţinea). Plus, mai are şi-o dedicaţie scrisă cu mâna unui bătrân (chiar şi la vremea aceea bătrân), care sună aşa:
6 I 965
Dacă timpul care trece
Te va face a mă uita
Totuşi lasă o lacrimă să cadă
Pe semnătura mia
(şi-aici urma semnătura omului, destul de complexă, recunosc)
Cu toate astea, nu e prietenul meu imaginar făptaşul, din simplul motiv că eu nu interacţionez decât cu cealaltă parte din mine, care nu e câtuşi de puţin imaginară.
PS: ah, cartea e I.A. Goncearov,
Opere vol. I.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu