Silogism

Cine zicea că munca înnobilează pe om? Maare mincinos! Nu face decât să îţi reducă timpul de citit sau alte nevoi primare (cum ar fi şi sex, da; şi scuze intelectualilor pent'că am pus în acelaşi rând ambele nevoi). Dacă muncim ca să facem bani (adică dacă munca = bani) şi dacă ne luăm după şi mai marele om care-a dat-o pe-aia cu "Time is Money" (deci dacă "timpul = bani"), atunci munca = timp? Fuck, ce raţionament logic greşit am făcut!

Quest: recunoaşteţi autorul

Dacă aş fi atât de sărac încât sexul să fie o problemă, poate că m-aş gândi să mă căsătoresc.

News

Până vă obişnuiţi să remarcaţi îmbunătăţirile şi actualizările paginilor nou create, vi le spun eu prin postare nouă. Că asta apare prima la deschiderea link-ului de blog :)

Pagina 1: Facts! (listă deschisă)

Pagina 2: Cuvinte bune şi rele (listă deschisă)

Pagina 3: Zicale, zicători (listă deschisă)

Pagina 4: Steeellaaaa (ea e acum, dar pagina 3 va fi un fel de jolly)


La pagina 5 Poze şi fotografii probabil voi renunţa, deşi blogul îl gîndisem iniţial pt a publica poze şi a putea face comentarii mai detaliate pe seama lor (şi nu pt a servi scopului "refulare", pt care zice Meli că lumea-şi face blog! ). Nu se potriveşte însă să fie pagina asta aşa cum mi-am dorit. Şi deci şi blogul şi-a schimbat menirea, cititorii/privitorii/rătăciţii. Chiar dacă nu şi numele. Se cheamă că a evoluat?

(I want to ride) my bike

De când am vazut la Seinfeld în camera (la tv, evident) bicicleta pe perete, mi-am dorit o bicicletă. Şi-un perete de pus bicicleta pe el :) Şi m-am ales cu-o bicicletă şi-un tavan de agăţat bicicleta de el :)

Din ciclul: ăsta-i un cuvânt bun!

cuvinte bune

voios
altminteri
ocoş
fercheş
mocicoş (chiar există, Meli!)
mintenaş
adineaori
ciufut
aşijderea
lesne
vraişte

familii de cuvinte 

futabil, futăcilă, futăcioasă mică
varză-viezure-mânz


cuvinte rele

oripilat
osmoză

Din ciclul: Fără Zahăr

sau "când îmi amintesc, amintirile mă chinuiesc" :))

Mi-amintesc o seară friguroasă de 1 decembrie. Pe când eu aveam vreo 17-18 ani, iar el cu doi mai mulţi. Timişoara, în plină sărbătoare naţională. Frig cumplit. Mă-ntrebam dacă tunica lui lungă de armată e suficient de groasă pentru-a-i ţine de cald. Eram cu prietenii în centrul oraşului, urmau focuri de artificii şi ştiam că e şi el pe-acolo. N-aveam acces chiar până lângă "peşti", de unde urmau să fie lansate. L-am căutat îndelung din priviri, i-am târât după mine şi pe prietenii mei. Zadarnic. Nu mai era "al meu", însă voiam tare să-l văd.
Ca şi acum.

Din ciclul: să stau sau să plec

Mă-ntreb: care-i indicaţia? Să trăieşti tu pentru tine (self sufficient cum ar veni), dar plicticos şi 'safe' în acelaşi timp? Sau: să trăieşti în căutarea sau în aşteptarea (neesenţial aspectul ăsta, acum) acelei clipe/moment care te face să generezi şi să simţi, alături de cineva, toată adrenalina şi toată serotonina de care corpul tău e in stare, totul într-o capsulă comprimată?

Dintre lucrurile comice

Casa veselă din Seckau, AT

Cam câte zile de ... sâmbătă credeţi că are o săptămână întreagă? (semnalizări în toată Timişoara)

Dac'-ar fi să faceţi o baie, în ce aţi prefera să fie? (bazinul mare din ştrandul de la Geoagiu-Băi)

'Nu sunaţi! Ies eu din când în când' (străduţă liberă de turişti, în Praga)

Calitatea de 'familist' poate e întrecută doar de 'cuminte şi harnic' (anunţ de stâlp în Dumbrăviţa, TM)

Balcon-Chucky în Piteşt, AG

Anunţ 'publicitar' în Londra, UK

Paznic de mouse-i, într-o vitrină de magazin IT, Timişoara

Străveche urare întâlnită în staţiunile comuniste şi post-, Moneasa, AR

Pescar cu scaun, dar nu la cap (sau prieten imaginar Wilson) - undeva pe râul Timiş

Dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă! (podeţ fragil peste râul Văliug, CS)

Mesaj publicitar duplicitar (ce dă din negarea negaţiei?) - barajul Văliug, CS

Scala evoluţiei - tot la barajul Văliug, CS

Impotenţă (proprie)

Cu cât citesc mai mult ceea ce scriu oamenii obişnuiţi (în sensul de ne-scriitori consacraţi şi cu premii literare la activ), cu atât mă dezumflu mai tare şi mă-ntreb ce-o fi fost în mintea mea când mi-am imaginat că o să pot crea un blog unde să scriu eu? şi c-o voi face dacă nu la modul genial, atunci măcar cât de-un "biniucă".
Unde m-am pierdut, pe care drum, când?

Acel "pick me, pick me" subconştient tre' să aibe o legătură cu asta...

Da' de fapt, şi titlul blogului însuşi: rătăcesc...

Da' oare scriitorii mari, ăia consacraţi, când se-aşterneau ei pe scris, scriau cuiva anume sau aşa, impersonal cumva? Că io nu pot nicidecum să îmi imaginez că scriu/fabulez fără destinatar precis. Poate de-aia scrisorile mele erau uneori fantastice...